Vameşii biblici

Tema principală a săptămânii trecute a fost, fără doar şi poate, operaţiunea DNA din vămile româneşti ce a dus la arestarea unui număr record de vameşi şi ofiţeri de frontieră. Subiectul a fost dezbătut peste tot, de către toţi.  Ce-i drept, existau suficiente motive pentru ca subiectul să se întindă pe parcursul unei întregi săptămâni: era vorba de bani, corupţie, mită, sex, autorităţile statului, Băsescu, PDL, mascaţi etc. Cam tot ceea ce a fost de spus, s-a spus.

Acum s-au mai liniştit apele şi e căutată “regina” reţelei. De aceea, dacă tot se caută o “regină” a vameşilor şi v-a mai dura un timp până ce ea va fi “încoronată”, consider că nu-i deloc târziu să aduc şi eu câteva informaţii despre vameşi, dar dintr-un alt registru şi timp.

Problema  noastră cu vameşii nu este nouă în istoria lumii, li s-a mai întâmplat şi altora. Spre exemplu, cu ea s-au confruntat evreii prin secolul I. Acest lucru este confirmat de trei evanghelii (Matei, Marcu, Luca) şi de istoricul Iosif Flavius (37-aprox. 100) în lucrarea Antichităţi iudaice.

Vameşul din Biblie (numit publicam în Vulgata, traducerea latină a Bibliei şi τελώνης în Septuaginta, traducerea greacă al Bibliei ) era încasator de taxe, administrator financiar, perceptor. Teoretic şi practic avea mai multe atribuţii decât vameşul zilelor noastre. Cei trei evanghelişti fac referire la vameşi de 22 de ori. Iar referirile nu sunt deloc dintre cele mai pozitive. Exista un dispreţ profund în rândul societăţii israelite faţă de vameşi deoarece, dacă împotriva unui păcătos obişnuit se puteau lua măsuri, împotriva vameşilor acest lucru nu era posibil. Vameşul evreu era ocrotit de umbrela autorităţii romane, era intangibil. De aceea vameşii sunt puşi pe aceeaşi treaptă fie cu păgânii (ca un păgân şi ca un vameş – Matei 18,17 ), fie cu păcătoşii (prieten al vameşilor şi păcătoşilor – Matei 11, 19), fie cu desfrânatele (vameşii şi desfrânatele – Matei 21,31).  Existau câteva motive serioase pentru care un vameş era dispreţuit de către semenii săi.

În primul rând, în acele timpuri, vameşul avea trecută în “fişa postului” şi sarcina de a strânge taxele şi impozitele. Astfel, profesia prin definiţie, nu putea atrage simpatie în rândul poporului, ci din contra, reticenţă şi antipatie.

Apoi, taxele şi impozitele erau strânse pentru romani. Evreii urau stăpânirea romană şi tot aparatul   lor administrativ. Împotriva romanilor exista chiar şi un mic grup “terorist”: sicarii sau zeloţii. Aceştia uzau de toate mijloacele, inclusiv de a ucide,  pentru a se debarasa de ocupantul străin sau de conaţionalii lor,  suspectaţi de colaboraţionism. Ca atare, vameşii intrau în categoria colaboraţioniştilor şi meritau dispreţul, chiar şi moartea.

Mai mult de atât, vameşii erau recunoscuţi pentru abuzurile şi necinstea lor în relaţiile cu poporul de rând. Ei nu se mulţumeau cu strângerea taxelor oficiale, ci făceau numeroase abuzuri în interes propriu. De pe urma acestor abuzuri vameşii s-au îmbogăţit, exemplul elocvent fiind Zaheu “mai-marele vameşilor ce era bogat.” Tot el confirmă acele abuzuri prin mărturisirea sa: “jumătate din averea mea, Doamne, o dau  săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.” (Luca 19,8)

Şi, în sfârşit, ceea ce făcea ca un vameş să fie urât şi dispreţuit de concetăţenii săi, pe lângă motivele deja amintite, era şi acela că era evreu. Daca vameşii ar fi fost străini, era de înţeles. Dar ca un evreu să se vândă romanilor păgâni pentru a stoarce taxe şi impozite nedrepte, adăugând la acestea şi abuzurile inerente, asta era prea de tot.

N-aş vrea să omit faptul că evanghelistul Matei, înainte de a fi cooptat în rândul ucenicilor de Hristos, fusese vameş. Mai mult, Hristos rosteşte şi o parabolă ce are ca personaje centrale un vameş şi un fariseu.

Diferenţele dintre vameşii evrei din secolul I şi vameşii români din secolul XXI nu-s atât de mari.  O fi un background al profesiei de vameş ce se transmite în istorie, din epocă în epocă şi abia acum a ajuns şi la noi.

Şi ca o întâmplare amuzantă, după ce toată săptămâna trecută a fost dedicată arestărilor vameşilor, duminica ce tocmai a trecut (13 februarie) este numită de Biserică, Duminica Vameşului şi Fariseului. Şi nu de anul acesta, ci de multe secole. Ce le mai potriveşte divinitatea pe toate! 🙂

Anunțuri

2 comentarii

  1. E bine ca ii curata …ar trebuii sa intre in toate institutiile statului….indiferent ce partid are oamenii pe acolo …

    Apreciază

  2. Interesant articolul despre ce a fost. Esecul sistemului, cu toate ca isi are explicatia in istoria si cultura organizationala a institutiei, este in primul rand nereușita managementului http://alinaraus.wordpress.com/2011/02/13/esecul-managementului-sistemului-vamal/

    Apreciază

Comentezi? Comentează!!!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: