Ce-şi doresc copiii

Angajaţii din sediul central ai unei bănci de la noi au hotărât că acum, de sărbători, este momentul potrivit să se implice şi să aducă un strop de bucurie elevilor cu anumite deficienţe de la o şcoală specială din Bucureşti. Zis şi făcut! Au luat legătura cu cei din conducerea şcolii, le-au prezentat intenţiile, au stabilit procedura, au lăsat adresele de mail…plus alte chestii organizatorice. Conform înţelegerii interne, fiecare angajat ce dorea să se implice trebuia, din veniturile proprii, să pregătească un cadou pentru un elev din şcoală. Tuturor, de la manageri la simpli angajaţi ai etajelor inferioare,  le-a plăcut ideea şi foarte mulţi s-au implicat în acţiunea filantropică.  Spre surprinderea tuturor, fiecare copil avea un Moş Crăciun propriu. Copiii trebuiau să scrie câte o scrisoare, de mână, Moşilor, iar conducerea şcolii trebuia să se ocupe  de trimiterea şi repartizarea scrisorilor, conform listei  şi adreselor lăsate de corporatişti. Bucurie şi emoţii la corporatişti, bucurie şi mai mare în şcoală.

Ieri corporatiştii au primit scrisorile copiilor. Ce credeţi că îşi doreau copiii? Ei, cam 85% din ei îşi doreau şi-i cereau lui Moş Crăciun ori un laptop, ori un PlayStation. “Bancherii” au rămas un pic uimiţi, nu se aşteptau la asemenea cerinţe. Mai toţi se gândeau şi discutau despre măsurile la încălţăminte şi hăinuţe, la cărţi şi rechizite, bilete la cinema şi la Antipa, dulciuri şi alte chestii specifice copilăriei…Bineînţeles, când cineva nu ştie ce şi cât să ceară de la Moşul, primeşte ce crede Moşul că e mai bine.

După ce am auzit întâmplarea, m-am tot gândit la copilăria mea. Într-adevăr, erau alte vremuri, dar parcă nu săream atât de tare calul când era vorba de cadouri, cu toate că mi-aş fi putut permite, că doar erau părinţii mei. Mi-aş fi putut permite măcar să cer sau să îmi doresc cu voce tare, chiar dacă nu primeam.  Nu-i plâng pe cei care lucrează în bănci, dar totuşi…cheltuielile erau suportate de fiecare angajat din salariul propriu, cei mai mulţi au salarii normale, mulţi locuiesc cu chirie, au familii, copii, părinţi, fraţi etc. Oare cei care au grijă de copiii de la şcoala specială, n-au luat în calcul aceste aspecte? Oare cei care se ocupă de educarea lor, n-au fost în stare să le explice copiilor că există o limită în proiectarea dorinţelor, chiar şi atunci când e vorba de Moş Crăciun?

Anunțuri

Comentezi? Comentează!!!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: