Despre piar, blogging şi social-media

Dintotdeauna lucrurile în industria comunicării, şi mă gândesc la România, au stat cam aşa: bugete mari pentru advertising, bugete modeste pentru departamentele de PR.

Până acum vreo trei ani, piariştii, din cauza bugetele mici, au fost „obligaţi” să muncească mai mult şi mai bine, să inoveze, să gândească strategii viabile, să surprindă, să organizeze evenimente şi campanii faine care să se bucure de vizibilitate mediatică. Scenariul era simplu. La orice chestie era invitată presa. Unii ziarişti veneau, alţii refuzau. Pentru cei care veneau pregăteai sacoşa simbolică şi pişcoturile (tot timpul s-au dat). Toată lumea se simţea bine iar a doua zi aşteptai ziarele ca să vezi dacă s-a scris despre lansarea ta, campania ta, evenimentul tău, conferinţa ta…Unii ziarişti scriau, alţii nu, unele televiziuni preluau, altele nu. Nu era nicio tragedie. În general, dacă aveai un eveniment reuşit şi interesant, aveai şi unul, două, trei articole de presă. Piaristul se bucura şi avea satisfacţia că, în ciuda unui buget modest, a reuşit să facă lucruri faine şi importante pentru imaginea organizaţiei.

De vreo trei ani, odată cu expansiunea new-media, lucrurile s-au schimbat prin punctele esenţiale, însă bugetele de PR au rămas cam la fel. La fel a rămas şi practica sacoşei şi pişcoturilor. Locul ziariştilor a fost luat de bloggeri, rar mai vine câte un ziarist…de articole în presă nu mai zic, ca nu prea am mai văzut. Dacă bloggerul invitat guştă pişcoturi şi ia sacoşă, conform regulilor 2.0, e musai să scrie un articol pozitiv despre acţiunea la care a participat. Dacă nu scrie, riscă să nu mai fie invitat la alte paranghelii. Piaristul, dacă nu are un eveniment, lansare sau o petrecere cool, poate apela la advertoriale pe bloguri, care-s mai ieftine decât alea din ziare (pentru un articol într-o publicaţie lunară de business o firmă a plătit o sută de milioane de lei vechi). În final, pe de o parte, departamentul de PR, cu ajutorul bloggosferei şi a social-media, reuşeşte să se încadreze în bugetul alocat şi va considera online-ul un fel de nirvană a piarului.  Pe de altă parte, piaristul plin de sine şi îmbătat de-o aşa realizare, ajunge să creadă, după numărul de articole din blogosferă, “like-uri”, comentarii pe bloguri, feed-uri pe Facebook etc, că reputaţia şi încrederea în organizaţia sa a ajuns la cote înalte, inimaginabile…E doar maya, nu nirvana! 

În toată afacerea asta cam toată lumea pierde (organizaţia, piaristul şi PR-ul, în general):

1. Scade calitatea PR-ului. Ştiind sigur că cei invitaţi (bloggeri) vor scrie despre evenimentul/lansarea/produsul nou, piaristul nu-şi mai bate capul cu chestii ca: originalitatea, gândire strategică, creativitate, standardul înalt al produsului piaristic. Mai mult, când ştie piaristul că advertorialul pe blog e aşa ieftin…de ce să se mai complice cu evenimente deştepte şi strategii surprinzătoare? Oricât de prost ar fi piarul sau produsul promovat, dacă ai invitat sau plătit bloggeri, ei vor scrie “de bine” despre el!

2. Să ziceam aşa, la un eveniment inviţi între 10-100 de bloggeri sau plăteşti tot atâtea advertoriale. A doua şi a treia zi vei avea tot atâtea articole pe online, un fel de furtună într-un pahar cu apă. Şi după aceea? După aceea, nimic! Nimeni nu va mai scrie nimic despre tine şi produsele tale până la următoarea campanie, următorul eveniment sau advertorial. Şi e normal, pentru că bloggerii participa şi la alte evenimente sau lansări. Din asta trăiesc, nu e nimic de condamnat. De condamnat este piaristul care nu e în stare comunice cu bloggerii şi să planifice apariţia articolelor pe bloguri. N-ai nevoie de o sută de articole în prima şi a doua zi, ai nevoie de maxim 10, apoi mai ai nevoie de încă zece peste două săptămâni şi tot aşa, ca să acoperi o perioadă cât mai mare de timp. Nimeni nu pierde nimic, din contra, toată lumea câştigă.

3. Calitate, nu cantitate! În general, cam 90% din articolele (de promovare, plătite sau scrise după nu ştiu ce evenimente) de pe bloguri sunt pline de clişee insipide, ostentative şi alte prostii luate din comunicatul de presă trimis înainte de eveniment. Decât să chemi 50 de bloggeri din toate categoriile (A-listeri, B-listeri etc), mai bine zece bloggeri deştepţi care ştiu să jongleze şi să combine ceea ce vrei tu să promovezi/lansezi cu evenimente şi întâmplări din cotidian.

4. În general şi din păcate, bloggerii chemaţi la evenimente au cam acelaşi public sau au un public comun. De ce? Pentru că unul din sfaturile profesioniştilor în blogging sună cam aşa: “urmăreşte şi interacţionează cu bloggerii mari şi relevanţi.” Şi oamenii urmăresc şi interacţionează cu bloggerii relevanţi: Reader, Facebook, Twitter. Asta până când publicul se trezeşte într-o zi cu vreo 50 de articole despre acelaşi lucru, tot atâtea feed-uri pe Facebook, plus o sută de twituri. Apoi publicul se enervează, îşi bagă picioarele în produsele tale promovate fără nicio urmă de inteligentă, nu citeşte articolele şi ascunde feed-urile. Cam asta-i vizibilitatea şi efectul de bumerang al comunicării.

5. Orice om care citeşte bloguri şi care are peste unsprezece clase constată cu tristeţe, când vine vorba de promovare şi campaniile de pe bloguri, stereotipizarea şi previzibilitatea desfăşurării evenimentelor/lansărilor. Tiparul e acelaşi peste tot:  hastag pentru eveniment, twitturi, fedd-uri pe Facebook, articole anoste pe bloguri despre cât de cool va fi evenimentul la care bloggerul e invitat, evenimentul în sine, mesaje de la eveniment pe Facebook şi Twitter, plus poze, laudatio şi poze pe blog a doua zi, feed-uri pe Facebook (ce-am mâncat şi ce-am băut la eveniment), mesaje pe Twitter cu link-ul de la articol etc. Acu’, sincer, toate astea plictisesc şi dezgustă… Parcă a dispărut toată imaginaţia, creativitatea şi inteligenţa. În final, efectul e acelaşi, publicul nu citeşte, nu deschide!

În concluzie, online-ul şi social-media sunt bune, frumoase şi interesante,  dar n-ar trebui exagerate efectele lor. Sunt nişte mijloce şi nu pot înlocui imaginaţia, creativitate şi raţiunea.

Anunțuri

2 comentarii

  1. O sa-ti zic ca partial ai dreptate. Stiu cate putin din ambele tabere – si cea a bloggerilor si cea a celor care fac campanii pe bloguri (pentru ca aici ai atins doar cele cateva agentii de PR, desi aici intra si agentiile interactive sau cele de Social Media).

    Cred ca nu toate campaniile pe bloguri au stereotipuri in ele. Depinde de bugete si cine le face. Si nu toate bugetele sunt mici.E normal ca pentru cele cu bugete mari sa se vada altfel rezultatele – Redescopera Romania, Bloggeri in Africa, Timisoreana – Fotbal Adevarat si L’ Estate Peroni sunt doar cateva exemple.

    Cand ai de promovat un produs banal, cu greu poti sa aduci ceva creativitate in articol, alteori nici n-ai timp sa te gandesti prea mult. Sunt de acord ca n-ar trebui toate livrate in aceeasi zi. Unele campanii sunt pentru notorietate, pentru produse mass market si-atunci se justifica 100 de bloguri. Altele sunt nisate, cu obiective ce tin de vanzari – si-atunci mergi doar catre publicul cu potential mai mare de achizitie.

    De partea cealalta, a celor care au organizat cateva campanii pe bloguri (ce-i drept, eu am facut doar 3 pe .com si 0 pe .ro), iti zic ca la noi, fata de .com, nu se face mereu cercetare, strategie si raportare de rezultate. Pe .com, fara astea nu te baga nimeni in seama. La noi se trec uneori cu vederea pentru ca e o piata mica.

    Nu e o regula. Se face si la noi treaba buna: Agentia Spada, Leo Interactive, Webstyler livreaza rezultate. Nu stiu exemple de agentii de PR care sa faca treaba notabila, insa cred ca lucrurile se vor ameliora pe masura cresterii competitiei.

    Sincer, eu pe .com am vandut din campanii pe bloguri, desi articolele erau aproape identice; aveau doar o singura fraza care le diferentia si asta pentru ca era un soft. Deduc din aceste experiente ca nivelul de creativitate al advertorialelor este scazut si pe .com, mai ales pe anumite segmente de piata, dar asta nu inseamna ca nu se livreaza rezultate.

    Sunt de acord cu tine ca in campaniile pe bloguri ar trebui sa existe un plus de creativitate, insa tind sa cred ca lucrurile se vor ameliora.

    Apreciază

    1. 1. Bugetele pentru PR sunt mult mai mici in comparatie cu cele de advertising. Daca PR-ul nu a reusit, acum pe criza, sa ajunga/sa ceara/sa pretinda un buget cam cat al advertisingului (care-a mai scazut), nici ca va reusi vreodata.
      2. Stiu ca au existat cateva campanii frumoase. De asemenea, stiu ca inca mai exista agentii (de PR) premiate international.
      4. nu cred ca lucrurile se vor ameliora.
      5. 🙂

      Apreciază

Comentezi? Comentează!!!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: