Ponta cel trist şi eliberarea prin discurs

S-a tot comentat şi s-au tot făcut speculaţii pe marginea discursului lui Ponta din Parlament. Unii l-au catalogat ca fiind un discurs “genial”, alţii ca fiind “constructiv”, alţii ca fiind un discurs “de om politic matur”, alţii l-au văzut ca un discurs “pro-putere” prin care a legitimat Cabinetul Ungureanu, alţii au văzut în el un fel de joc la două capete şi o strategie perversă. Toată lumea are dreptate, a fost un discurs cu de toate pentru toţi.

Atent fiind, mai ales,  la detaliile non verbale, am văzut în alocuţiunea lui Ponta multă tristeţe. Iar  în spatele discursului trist s-a aflat un om obosit, îngândurat, sleit de puteri. De asemenea, am văzut şi un discurs autentic, un discurs în care Ponta a spus tot ceea ce a simţit, un discurs în care emitentul, chiar dacă voalat, a lăsat să se întrevadă cum şi-ar dori el să se petreacă lucrurile în politică şi cum vede el politicul. Este vorba, dacă vreţi,  de acel “suflu nou” şi “nepotrivire stilistică” de care amintea Crin Antonescu şi care lui îi sunt atât de străine. Cred că-i pentru prima oară, de la alegerea în funcţia de preşedinte al PSD, când Ponta se simte liber şi spune ceea ce crede el, fără să se simtă constrâns de nimeni şi de nimic.

Are motive Ponta să fie trist şi obosit? Bineînţeles că are motive!

În primul rând, Ponta-i obosit de luptele politice purtate după regulile şi strategiile stabilite de alţii. Nu-i de acord cu ele, nu-s ale lui, dar nu poate face nimic, e prins într-un joc al altora. Nu-i place USL-ul. E jocul unui bou disperat, pe care nu-l poate tempera şi controla, a unui securist şantajist şi a unor baroni flămânzi. Mai mult, când vezi că tot ce s-a construit în doi ani este dărâmat în două zile de cineva, printr-o mişcare politică inteligentă, nu poţi să fii decât frustrat şi supărat pe boii care ţi-au făcut strategia.  Practic ai muncit şi ai obosit în zadar.

În al doilea rând, Ponta are încă probleme de autoritate în propriul partid. Asta s-a văzut acum vreo două zile când Iliescu s-a oferit să discute cu Crin Antonescu. Asta spune multe despre ce se întâmpla în PSD. Dacă mai punem la socoteală baronii flămânzi nemulţumiţi de împărţirea candidaturilor cu liberalii şi care oricând i-ar putea cere capul, conflictul cu Vanghelie şi faptul că nu-l poate îndepărta, iminenta plecare a celor fideli lui Mircea Geoană…pare-se că Ponta n-are deloc o viaţă uşoară în PSD. Permanent trebuie să fie vigilent la toate mişcările din partid, permanent trebuie să negocieze şi să-i împace pe toţi. El ştie că într-un partid unitate-i importantă, mai ştie că, şef fiind, trebuie să-i fie respectată autoritatea iar tocmai aceste lucruri nu le are sau le are, dar cu multă muncă, energie consumată şi stres. E-o oboseală continuă pentru el şi ştie că lucrurile nu ar trebui să fie aşa.

Nu în ultimul rând, Ponta-i obosit pentru că duce în spate trecutul PSD-ului şi prezentul USL-ului. Trecutul lui Ion Iliescu, corupţia lui Adrian Năstase şi a celorlalţi condamnaţi, gafele lui Antonescu, securismul lui Voiculescu şi circăraia de la Antene care nu-i face deloc cinste. Toate acestea îl apasă greu, îl încetinesc, dar n-are puterea şi curajul să se elibereze de ele, să scape de ele. Cel puţin deocamdată.

Nu-s un admirator al lui Ponta, tipul nu-mi place deloc! Discursul nu mi s-a părut deloc genial, nici normal, nici împăciuitor, nici pro-cineva. Eu am văzut doar un discurs “eliberativ”, purificator şi prea lung. Atât.

Anunțuri

Comentezi? Comentează!!!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: