Împotriva utopiei

După cum probabil ştiţi, în ziua de 21 februarie a anului 1848, la Londra, apărea Manifestul Partidului Comunist, redactat de K. Marx şi Fr. Engels. Probabil, azi, socialist-comuniştii din lumea întreagă recitesc, cu lacrimi în ochi de plăcere, cele aproape 40 de pagini ale Manifestului. Să-i lăsăm să se bucure şi să suspine, iar noi, oamenii realişti, să ne amintim câteva paragrafe din Milton Friedman, Libertatea de a alege – o declaraţie personală! 😀

Libertatea economică este o cerinţă esenţială pentru libertatea politică. Prin înlesnirea colaborării între oameni, fără constrângeri sau coordonare de la centru, se reduce aria de acţiune a puterii politice. Totodată, prin dispersarea puterii, piaţa liberă oferă o compensare care ar putea apărea în cazul oricărei oricărei concentrări a puterii politice. Combinarea puterii economice cu cea politică în aceleaşi mâini reprezintă reţeta sigură a tiraniei. (pag. 25)

Experienţa demonstrează că odată ce administraţia îşi asumă o activitate, aceasta este rareori dusă la bun sfârşit. Poate că activitatea nu-şi va cheltui toate fondurile, dar acest lucru va conduce probabil la extinderea sa, la acordarea unui buget mai cuprinzător, şi nu la reducerea sau anularea sa. (pag. 62)

Comerţul liber nu numai că ne-ar promova bunăstarea materială, ci ar şi stimula pacea şi înţelegerea între naţiuni, stimulând concurenţa internă. (pag. 71)

Oriunde statul preia, în detaliu, controlul activităţilor desfăşurate  de cetăţenii săi, adică oriunde domneşte planificarea economică centralizată, acolo cetăţenii obişnuiţi sunt încătuşaţi politic, au un standard de viaţă scăzut şi posibilităţi reduse de a-şi controla propriile destine. Statul poate prospera şi poate da naştere unor monumente impresionante. Clasele privilegiate se pot bucura de tot confortul material. Dar cetăţenii de rând sunt instrumente care vor fi utilizate pentru atingerea obiectivelor statului şi primesc doar strictul necesar pentru a rămâne docili şi a menţine o productivitate rezonabilă. (pag. 91)

În orice caz, progresul economic şi social nu depinde de caracteristicile şi comportamentul maselor. În orice ţară, o minoritate măruntă stabileşte ritmul, hotărăşte cursul evenimentelor. În ţările care au progresat cel mai rapid şi cu succes a existat o minoritate de indivizi întreprinzători şi dispuşi să-şi asume riscuri, care s-au zbătut, creând şanse pentru cei care i-au urmat, înlesnind majorităţii să crească productivitate. (pag. 99)

Anunțuri

Un comentariu

  1. Nu-i nimic de comentat:) continua!

    Apreciază

Comentezi? Comentează!!!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: