Mâna invizibilă (continuare)

Dacă tot e urât afară, să mai citim câte ceva! 🙂 Textul de mai jos este continuarea  fragmentului de pe Blogary.

Omul de stat, care ar trebui să încerce să ajute persoanele particulare să găsească modul de folosire a capitalurilor lor, nu numai că s-ar împovăra cu o atenţie care nu-i foloseşte, dar ar prelua o autoritate care n-ar trebui să se afle depozitată nici măcar într-un consiliu sau senat, darămite într-o singură persoană – şi care n-ar fi nicăieri atât de periculoasă ca în mâinile unei persoane care a avut nebunia şi îndrăzneala de a se considera apt de a o exercita.

Să oferi pieţei interne un monopol asupra produselor muncii autohtone, într-un domeniu anume, înseamnă, într-o anumită măsură, să-i îndrepţi pe oameni spre un mod de utilizare a capitalurilor, iar în aproape fiecare caz, se va dovedi fie o reglementare inutilă, fie una dăunătoare. Dacă produsele muncii autohtone pot fi aduse pe piaţă la fel de ieftin ca produsele muncii din străinătate, reglementările sunt, evident, inutile. Fiecare cap de familie prudent trebuie să aibă drept precept să nu încerce să facă în casă ceva ce l-ar costa mai mult să producă decât să cumpere. Croitorul nu va încerca să-şi facă proprii pantofi, ci îi va cumpăra de la cizmar. Cizmarul nu va încerca să-şi facă propriile haine, ci le va cumpăra de la croitor. Fermierul nu va încerca să facă nici una, nici cealaltă, ci se va servi de diferiţi meseriaşi. Fiecare va găsi că este în interesul propriu să-şi folosească întreaga pricepere de aşa manieră încât să aibă un avantaj în faţa vecinilor şi să cumpere ce are nevoie cu o parte din produsele proprii sau echivalentul în bani al acestei părţi, ceea ce reprezintă acelaşi lucru. Iar ceea ce reprezintă un comportament prudent pentru o familie particulară nu are cum să fie considerat un comportament nesăbuit pentru un mare regat. Dacă o ţară străină poate să ne aprovizioneze cu un bun mai ieftin decât putem să-l facem noi înşine, e mai bine să-l cumpărăm contra unei părţi din produsul industriei noastre, folosit de aşa manieră încât să fie avantajos. Şi, întrucât cantitatea generală de muncă dintr-o ţară se află întotdeauna într-o relaţie direct proporţională cu capitalul care o produce, acesta nu se va diminua, aşa cum nu se diminuează nici cel al meseriaşilor mai sus-menţionaţi; el va fi doar lăsat să-şi găsească propria cale prin care să fie folosit cu cel mai mare avantaj. Şi cu siguranţă că nu este folosit cu cel mai mare avantaj atunci când este direcţionat către un obiect pe care îl poţi cumpăra mai ieftin decât îl poţi face. (Adam Smith, Avuţia naţiunilor, Cartea a IV-a, Cap. al II-lea, Ed. Publica, Bucureşti, 2011, pp 288-289)

Anunțuri

Comentezi? Comentează!!!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: