Lecturi de weekend III

“Doar economisirea – acumularea de capital – a permis substituirea treptată a dificilei căutări a hranei de către omul primitiv al cavernelor cu metodele moderne ale industriei. Catalizatorul acestei evoluţii au fost ideile, cele care au creat cadrul instituţional în interiorul căruia s-a produs, în siguranţă, acumularea de capital, graţie principiului proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. Fiecare pas în direcţia prosperităţii constituie rezultatul economisirii. Cele mai ingenioase invenţii tehnice erau practic inutile dacă bunurile de capital necesare pentru a le pune în practică nu ar fi fost acumulate prin economisire.

Întreprinzătorii folosesc bunurile de capital, disponibile prin aportul celor ce economisesc, pentru a satisface de o manieră cât mai economică nevoile cele mai presante şi nesatisfăcute ale consumatorilor. Alături de tehnicieni şi cei ce economisesc, care caută să perfecţioneze metodele de fabricaţie, ei joacă un rol decisiv în cadrul procesului numit progres tehnic. Restul umanităţii profită de activităţile acestor trei categorii cu rol de pionierat. Indiferent de propria ocupaţie, omul obişnuit nu face decât să profite de un progres la care nu a contribuit cu nimic.

Trăsătura definitivă a economiei de piaţă constă în faptul că ea permite ca de cea mai mare parte a ameliorărilor generate prin eforturile celor trei clase originare ale progresului – cei ce economisesc, investitorii în bunuri de capital şi cei care elaborează noi metode de utilizare a acestora – să beneficieze majoritatea populaţiei, adică cea care nu se află la originea progresului. Fiind mai intensă decât creşterea populaţiei, acumularea de capital produce două efecte importante: pe de o parte, determină creşterea productivităţii marginale a muncii, iar pe de alta, generează scăderea preţurilor produselor. Procesul de piaţă îi conferă omului de rând posibilitatea de a se bucura de realizările altora. El le obligă pe cele trei categorii creatoare ale progresului să deservească tot mai bine majoritatea ce nu a contribuit la aşa ceva.

Oricine este liber să facă parte din cele trei grupuri declanşatoare ale progresului. Aici nu avem de-a face cu caste autarhice. Accesul este liber, nu-i nevoie de un privilegiu acordat de vreo autoritate superioară şi nici de vreo moştenire din tată-n fiu. Aceste clase nu sunt cluburi iar membrii lor nu au posibilitatea de a restricţiona intrarea celorlalţi. Pentru a deveni capitalist, întreprinzător sau inventator de metode tehnologice este nevoie de inteligenţă si voinţă. […]

Filosofia populară a omului de rând denaturează toate aceste fapte într-un mod lamentabil. […]

Totuşi, oamenii nu preferă socialismul deoarece ştiu că acesta le îmbunătăţeşte situaţia şi nu resping capitalismul deoarece sunt conştienţi că au de-a face cu un sistem ce le prejudiciază interesele. Ei sunt socialişti deoarece îşi imaginează  că socialismul le ameliorează condiţia şi detestă capitalismul deoarece ei cred  că acesta îi defavorizează. Ei se declară socialişti deoarece sunt orbiţi de invidie şi ignoranţă. “

Ludwig von Mises, Mentalitatea anticapitalistă, trad. de Gabriel Mursa, Ed. Universităţii Ioan Cuza, Iaşi, 2011, pp. 45-47 şi 51.

Anunțuri

Comentezi? Comentează!!!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: