Diocleţian, inflaţia şi controlul preţurilor

Politicile inflaţioniste şi  controlul preţurilor, atât de dragi unor guverne, precum şi eşecul lor, au o frumoasă  tradiţie în istoria lumii. Mises, în capitolul dedicat intervenţionismului din cartea Economia în șapte lecții. Gânduri pentru cei de azi și cei de mâine, exemplifică două cazuri faimoase, unul din Antichitate, celălalt de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. De-a dreptul genial şi amuzant mi s-a părut Diocleţian cu a sa metoda de creştere a masei monetare prin alterarea  culorii şi greutăţii monedei, mărind cantitatea de cupru în moneda de argint. Ce vremuri, ce moravuri!  🙂

„Primul caz celebru este cel al împăratului roman Dioclețian, bine cunoscut, mai ales, ca ultimul împărat roman persecutor al creștinilor. Împăratul roman din a doua jumătate a veacului al treilea nu dispunea decât de o singură metodă financiară și anume, devalorizarea monedei (currency debasement). În vremurile acelea primitive, înainte de inventarea tiparniței de bani, chiar și inflația era, dacă se poate spune astfel, primitivă. Ea implica baterea frauduloasă de monedă alterată, mai ales din argint. Guvernul amesteca tot mai mult cupru în aliajul de argint, sfârșind prin a modifica culoarea monedei și a-i reduce considerabil greutatea. Rezultatul acestui proces fraudulos de batere a monedei și creșterea corespunzătoare a cantității de bani era o creștere a prețurilor, urmată de un edict de control al prețurilor. Și împărații romani nu prea știau de glumă când era vorba de impunerea respectării legii; în ochii lor, moartea nu era o pedeapsă prea aspră pentru omul care ar fi îndrăznit să ceară un preț mai ridicat. Ei au impus controlul prețurilor, dar n-au reușit să mențină societatea. Rezultatul a fost dezintegrarea imperiului roman și a sistemului de diviziune a muncii.

Cu 1500 de ani mai târziu, aceeași devalorizare a monedei s-a produs în vremea revoluției franceze. De data aceasta, însă, metoda utilizată a fost alta. Tehnologia pentru producerea banilor era de acum considerabil îmbunătățită. Pentru francezi nu mai era necesar să recurgă la baterea frauduloasă de monedă alterată: ei aveau la dispoziție tiparnița. Și aceasta s-a dovedit extrem de eficientă. Din nou, rezultatul a fost o creștere fără precedent a prețurilor. Nici impunerea prețurilor maximale din vremea Revoluției franceze nu s-a realizat utilizând pedeapsa capitală, după metoda împăratului Dioclețian. Tehnica de asasinare a cetățenilor cunoscuse și ea progrese. Vi-l amintiți cu toții pe ilustrul doctor J. I. Guillotin (1738 – 1814), adeptul utilizării ghilotinei. În ciuda ghilotinei, francezii au cunoscut și ei eșecul politicii prețurilor maximale. În timp ce Robespierre însuși era condus spre ghilotină, populația striga: „Foutu, le maximum!” („S-a isprăvit cu Maximul”).”

(Ludwig von Mises, Economia în șapte lecții. Gânduri pentru cei de azi și cei de mâine, trad.  Dan Cristian Comănescu, ediție îngrijită și prefațată de Tudor Smirna, Institutul Ludwig von Mises România, mises.ro, 2010, pp 62-63)

Anunțuri

Comentezi? Comentează!!!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: